Rroma.ro - home Foto: Balazs Attila


Cadrul Istoric

La harta cu mine însumi
(sau despre "exotic" în cultura romani)

Nu trebuie sa fii expert pentru a realiza un lucru elementar: cultura romani este o "cultura a supravietuirii". Un întreg arsenal de argumente istorice te poate strivi într-o clipita daca ai încerca sa sustii contrariul. Tolerati sau izgoniti, mutilati sau prigoniti, romii au supravietuit propriei lor istorii. Tocmai aceasta supravietuire este, bineînteles, reflectata în cultura romani, într-o maniera originala. Cu siguranta, determinarea istorica, face posibila punerea semnului egalitatii între cultura romani si voluptatea infinita de a supravietui. Cred, în acelasi timp, ca nu trebuie uitat nici faptul ca istoria romilor este, totodata, o "sub-istorie" a multora dintre popoarele cu care acestia au convietuit.

Asa se întâmpla ca, sarind câteva secole de robiri, dezrobiri, prigoniri, bulversari si asimilari, unii novici încearca sentimente extatice (sic!) prin contemplarea "exotismului" culturii romani… De la unii academicieni cu gulere scrobite, la o seama de artisti în cautarea unui subiect vandabil, se tot identifica, ba chiar si lauda "exotismul" unei "existente libere", al unui spirit transcendental neîncatusabil si non-sedentar, al unei cautari interminabile… Non-sensul este atât de vizibil încât devine revoltator. În definitiv, ce poate fi asa "exotic" în suferinta cuiva?

Lungul drum al pribegiei romilor prin lume (inclusiv prin Europa) are o motivatie mult prea dramatica pentru a invoca un boemism atavic (culmea, romii chiar erau identificati etnic ca "boemi" intr-un stat european). Migratia romilor nu poate fi conceputa ca o miscare hippy avant-la-lettre astfel încât te si întrebi, la un moment dat, daca nu este mai respectabila ignoranta multora decât superficialitatea unor astfel de pretinsi "connaiseurs". La urma urmelor, doar romii însisi cunosc cu exactitate pretul platit pentru "libertatea" lor. Spre exemplu, este suficienta o singura vizita în cartierul Zabrauti si tot exotismul trâmbitat de unii se naruie în mai putin de o clipita…

Eugen Crai, LL.M.


Scurtã introducere în istoria romilor

În mod normal, când cineva face o relatare, începe cu începutul. Într-adevar, tentatia de a proceda în acest fel este mare, de asemenea, când vorbim despre istoria oamenilor. Pentru popoarele sedentare, pentru cei care detinerea pamântului este o valoare centrala a culturii lor, este foarte important sa stie de unde vin si ce pamânt au stapânit la origini. Studiind o comunitate de romi din Ungaria, Michael Stewart nu întâlneste asemenea preocupari:
"Spre deosebire de alte populatii aflate, cum se spune, în Diaspora, care se agata de ideea unui loc unde ar putea fi, o data, "acasa", romii au fost un popor nomad fara un teritoriu la care sa viseze, fara un teritoriu originar pe care sa- l reclame. Ce îi face atât de speciali este faptul ca ei se împaca destul de bine cu aceasta idee. Acelasi lucru nu poate fi spus despre aceia care studiaza despre romi. Este un lucru destul de curios faptul ca, observatorii neromi au fost interesati, cel putin începând cu secolul al XVIII- lea, în cea mai mare masura de originea "obscura"a romilor. În 1753 un teolog ungur, Istvan Wali a descoperit ca vocabularul a trei studenti indieni din Malabar, pe care i-a întâlnit în Leiden, era comprehensibil nativilor romi. Dar abia în 1783, când H.M. Grellmann a publicat cartea "Tiganii" (Die Zigeuner), descoperirea teologului ungur a devenit cunoscuta." (Stewart, 1997 p 27).
Dar a avea straini printre ascendenti nu înseamna automat ca esti diferit fata de cei din jur. Multi oameni obisnuiti, cu nimic diferiti de vecinii lor, ar fi surprinsi de numarul ascendentilor straini care apar în arborele lor genealogic doar cu câteva generatii în urma. Ceea ce înseamna ca daca cineva e diferit, aparitia unor ascendenti straini nu explica în totalitate diferenta. De aceea trebuie sa privim cum si de ce oamenii îsi mentin sau renega aceste diferente peste generatii.


Perioada feudala

De la primele atestari ale romilor în România, ei erau servitori, si apartineau mosierilor, mânastirilor, si curtilor domnesti. Multi erau tinuti din cauza meseriilor specifice pe care le aveau. Pâna la abolirea sclaviei în secolul al XIX- lea, noi grupe de sclavi au fost aduse cu Imperiul Otoman. Viorel Achim ofera o perspectiva asupra tuturor tipurilor de sclavi care existau, în functie de tipul de proprietar, profesie, felul de tribut pe care romii trebuiau sa îl plateasca stapânilor lor, si în functie de sedentarismul sau nomadismul lor.
Acesta era un nomadism în care oamenii traiau în sferturi fixe de iarna, iar vara calatoreau pe aceleasi drumuri, vizitând aceleasi locuri în fiecare an, având un permis de la proprietarul lor. Din punctul de vedere al nomazilor, aceste permise ofereau chiar si protectie: a le face lor rau îi facea rau puternicului lor proprietar. Fara asemenea documente ei ar fi fost priviti ca sclavi fugiti, iar aceasta era privita ca o crima. Acesta era un sistem bine controlat, si în zile determinate ale anului ei trebuiau sa plateasca tribut proprietarului lor. Oriunde în lume greseli si deprecieri interveneau în relatia dintre nomazi si sedentari.
Pentru sedentari, pamântul si cladirile sunt bunurile cele mai importante în care investesc si pe care vor sa le lase generatiei viitoare. Nomazii nu pot vedea valoarea acestor bunuri: "nu le poti lua cu tine". Ei prefera sa investeasca în lucruri cum ar fi: carute, aur, cirezi mari de vite, care în mentalitatea sedentarilor nu au o valoare stabila. Toate considerate de autor ca fiind "bani risipiti".
În acele vremuri nimeni nu era egal fata de altcineva. Aceasta egalitate este un principiu destul de recent al dreptatii. Fiecare grup, în concordanta cu clasa, religia, limba, descendenta, chiar si din acelasi imperiu sau provincie, avea statutul sau, era guvernat de un set de legi diferit si cadea sub jurisdictia unor judecatori diferiti. Din cauza acestor statute diferite, casatoriile între grupuri erau foarte limitate, astfel diferitele culturi cu seturile lor de norme si valori, activitatile economice tipice, limbile, s-au mentinut pentru secole.
Mai târziu, ca parte a politicii de asimilare a romilor, membrii diferitelor grupuri au fost obligati sa se casatoreasca între ei. Un exemplu al unei astfel de politici a fost legea proclamata în 1783 de Joseph al II-lea, împaratul Imperiului Austriac, care organiza viata romilor din Transilvania în detaliu. Ei erau obligati la asimilare totala cu cei din jur: nu aveau voie sa vorbeasca în propria limba, sau sa îmbrace portul traditional, li se interzicea casatoria în cadrul etniei, nu erau lasati sa dreseze cai, iar numarul lautarilor a trebuit redus cât de mult posibil. Copiii lor au fost nevoiti sa mearga la scoala, fiind sub responsabilitatea preotului local. Mosierul trebuia sa le acorde terenuri mici de pamânt astfel încât acestia sa fie implicati în agricultura. Oricine îsi abandona casa sau locul de munca era tratat ca vagabond si era adus înapoi pe locul unde era înregistrat. Implementarea acestei legi depindea, în orice caz, de conditiile locale si de aceea variau foarte mult de la o provincie la alta.


Abolirea sclaviei


Sub influenta miscarii internationale de abolire a sclaviei, si în ciuda rezistentei dârze opuse de nobilime, la mijlocul secolului al XIX-lea grupuri de sclavi, incluzând grupuri de romi, au fost eliberate în Valahia si în Moldova. Aceste masuri au avut ca obiectiv obligatia ca romii sa fie legati de satele în care urmau sa lucreze în agricultura pe aceleasi baze ca si alti tarani: o parte din recolta trebuia data proprietarului de pamânt. Multi romi au refuzat loturile de pamânt ce li se acordasera în aceste conditii neavantajoase, si au ales sa îsi mentina profesiile lor. Pentru ei abolirea însemna o agravare a exploatarii lor. Multi dintre ei s-au mutat la marginea oraselor sau satelor, si ca rezultat în fiecare sat s-au asezat cei care prelucreaza metale precum si alti mestesugari, unde populatia din agricultura avea nevoie de deprinderile lor. Bineînteles ca o parte din populatie au devenit tarani, în primul rând cei care deja lucrau ca sclavi pe acel pamânt. În jurul unui numar de mânastiri, satele erau formate în principal sau chiar în totalitate din romi.
Unele grupuri nomade si-au continuat stilul de viata itinerant. Primavara, veneau din calatoriile lor de iarna în satele de care apartineau în mod oficial, îsi plateau taxele, si apoi calatoreau în toata tara pâna iarna urmatoare. În timpul celei de-a doua jumatati a secolului al XIX-lea si la începutul celui de-al XX-lea, abolirea sclaviei a iscat un puternic val migrator spre alte parti ale Europei si spre America.


Perioada interbelica si al doilea razboi mondial


Perioada dintre cele doua razboaie mondiale se caracterizeaza pe de-o parte printr-o mai mare asimilare a romilor si pe de alta parte aparitia unei miscari proprii de emancipare a acestora. Au fost fondate organizatii cum ar fi Uniunea Generala a Romilor din România. Din nefericire, ele nu au avut timpul necesar pentru a se consolida. Dupa instalarea dictaturii regale si izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, aceste organizatii au fost dizolvate. În aceasta perioada, progresul industrial a facut ca multe din bunurile lor manufacturiere sa devina demodate si non-competitive. Artizanatul lor era în declin; unele meserii au disparut pur si simplu.
Rasismul care a aparut în perioada interbelica nu a fost inventat de catre germani. Istoria lumii este, din pacate, plina de astfel de izbucniri ale rasismului. Strategiile variau de la reducerea grupurilor mari la un statut marginal al unei cetatenii de categoria a doua, sclavie, la epurare etnica si genocid total. În aceasta perioada, asa-numitii "oameni de stiinta" au scos la iveala justificari "stiintifice" ale inferioritatii unor grupuri etnice, usurând în acest fel drumul politicilor promovate de guvernul condus de Antonescu, împotriva romilor. În 1942 cam 25000 de romi au fost deportati în Transnistria unde au fost lasati pe bancurile râului Bug, fara a avea unde sa munceasca si fara suficiente mijloace de subzistenta. Selectia acestora s-a bazat pe stilul de viata, nomadism, timpul petrecut în închisoare, lipsa mijloacelor de subzistenta sau a unei ocupatii permanente. Aproximativ jumatate dintre ei au murit acolo.


Regimul comunist

Sub regimul comunist toti erau egali în fata legii. Bineînteles, ca în."Ferma Animalelor" de George Orwell, unde unii erau "mai egali" decât altii. Desi o lege nu facea distinctia între grupuri, unele grupuri erau mai afectate de o lege decât altele. O "hârtie" putea discrimina foarte mult. Regimul comunist nu le-a recunoscut romilor statutul de minoritate etnica, si ca o consecinta, nu li s-a acordat o educatie în limba lor natala, si nu s-a tinut cont de specificul lor cultural.
În acele timpuri, datorita politicii angajarii totale, fiecare avea un loc de munca si un câstig, care îi asigura persoanei îngrijire medicala gratuita, un numar de zile de concediu si dreptul la pensie. Multi romi au lucrat ca muncitori necalificati în uzine mari, sau în "cooperativele agricole de productie" (fermele de stat).
O data cu închiderea unor mari uzine sau cu reducerea fortei de munca la un nivel mai competitiv, si cu retrocedarea terenurilor cooperativelor catre proprietarii originari, majoritatea romilor si-au pierdut slujbele. Multi dintre ei si-au reluat modul de viata traditional, incluzând reîntoarcerea la nomadism.
Diferitele grupuri de romi s-au adaptat în diferite feluri la noua situatie. Unii dintre ei si-au gasit relatiile profesionale, prietenii, în timp ce altii sunt victime ale saraciei si discriminarii si nu au nici un mijloc de supravietuire.

Bibliografie:

Achim, Viorel:
1998 Tiganii în istoria României, Bucuresti: Editura Enciclopedica
Fonseca, Isabel
1995 Bury Me Standin. London: Chatto and Windus
Fraser, Angus
1994 The Gypsies. Oxford: Blackwell Publishers
Stewart, Michael
1996 The Time of gypsies. Boulder: Westview Press.
Yoors, Jan
1967 The Gypsies. New York: Simon and Schuster

Aceasta perspectiva personala asupra Istoriei Rromilor apartine lui Pieter van Abshoven si nu reprezinta un punct de vedere al Oficiului National pentru Rromi.

Sunt binevenite si alte perspective asupra diversei mosteniri istorice a rromilor.

 
  English version

created and maintained by webdesigner.ro